Punct de vedere

Ursoaica-C-Silviu_Matei

Referitor la ordinul pentru aprobarea derogarilor in cazul speciilor de urs lup si pisica salbatica/1917

 
La stabilirea cotelor de interventie, ca si la stabilirea cotelor de recolta la celelalte specii de interes cinegetic prin OM, administratiile de arii protejate nu sunt consultate, fiind in fiecare an puse in situatia de a emite hotarari ale Consiliilor Stiintifice si avize care sunt deseori in contradictie cu Ordinele de Ministru, creandu-se astfel situatii conflictuale intre administratii, pe de o parte si Garda Forestiera si gestionarii fondurilor cinegetice, pe de alta parte.
     Desi prin legea vanatorii parcurile nationale sunt complet excluse de la vanatoare si din fondul cinegetic al Romaniei, nu a fost realizata retrasarea limitelor fondurilor cinegetice, astfel incat suprafetele parcurilor nationale sa fie excluse. Exista fonduri cinegetice gestionate de asociatii private cuprinse total sau in mare majoritate in parcurile nationale, gestionarea acestora avand ca scop nedeclarat proliferarea actiunilor de braconaj cinegetic.
Ca urmare suntem indreptatiti sa nu fim de acord cu derogarile propuse in forma actuala, mentionand urmatoarele:
In Romania, pe majoritatea fondurilor cinegetice cu populatii de urs, gestionarii hranesc artificial/complementar ursii, in scopul asigurarii unui spor care sa le permita vanatoarea in scop comercial. Din cauza resurselor abundente de hrana, creste numarul de pui la fiecare femela (de la 1 la 2, frecvent 3). Ca urmare, pentru a putea mentine controlul populatiilor si al pagubelor produse, devine necesara reducerea numarului de ursi prin vanatoare. Mai mult decat atat, daca pana in urma cu 5-8 ani aceasta hranire se realiza doar primavara, la iesirea din hibernare, pana la finalul sezonului de vanatoare, acum, in multe cazuri, este facuta aproape tot timpul anului, pentru inmultire si deseori in scopul vizionarii ursilor in salbaticie de catre turisti. 

Aceasta hranire ar trebui realizata doar in zonele unde ursii afecteaza localitatile prin incursiuni in zonele locuie, in cautare de hrana.

Este, dupa parerea noastra, un cerc din care se poate cu greu iesi. Ca urmare, consideram necesare realizarea unor studii si experimentarea reducerii treptate a hranirii artificiale a acestei specii, urmata de reducerea treptata a cotei de interventie anuala.

In privinta lupilor, desi exista cazuri cand unele exemplare apar la punctele de hranire pentru urs, efectivele sunt controlate mai ales prin extragerea cotei de interventie. Aici consideram ca se impune o localizare si o mai buna justificare a cotelor de interventie in functie de zonele unde se produc pagube, avand ca justificare procesele verbale intocmite conform legislatiei. Pentru pisica salbatica, pentru care nu au fost mentionate pagube, cota este greu de justificat, administratiile de parcuri refuzand in cele mai multe cazuri avizarea cotelor pe suprafata lor sau in fondurile cinegetice care se suprapun partial cu parcurile nationale. Dealtfel, dupa suspendarea cotei de interventie la ras, incepand cu anul 2012, nu s-au mentionat pagube deosebite produse de aceasta specie, si consideram ca o procedura similara ar trebui adoptata si pentru pisica salbatica.

Mircea Verghelet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *